9 definiții pentru Ivan

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ivan m. nume a 6 Domni și Țari ai Rusiei: IVAN I, mare duce de Moscova (1328-1350); IVAN III (cel Mare), liberă Rusia de sub jugul Tătarilor (1462-1505); IVAN IV (cel Groaznic), luă cel dintâiu numele de Țar (1533-1584); IVAN VI, asasinat în temniță din ordinul Caterinei II (1740-1762).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IVAN, Iorgu D. (1899-2001, Gostavățu, jud. Olt), teolog și jurist român. Prof. la Sibiu și București. Cercetări privind tradiția și legislația canonică în Biserica ortodoxă („Bunurile bisericești în primele șase secole. Situația lor juridică și canonică”, „Chestiuni de drept bisericesc”, „Recăsătorirea soților despărțiți. Studiu de drept canonic”).

IVAN, numele mai multor mari cnezi ai Moscovei. Mai Importanți: I. I (zis Kalita „pungă de bani”), cneaz al Moscovei (1325-1340) și mare cneaz al Vladimirului (1328-1340). A pus bazele puterii politice și economice a Moscovei și a obținut de la hanul Uzbek al Hoardei de Aur dreptul de a strânge birurile plătite mongo-tătarilor de către cnezatele rusești dependente. În timpul lui (1325) reședința mitropolitului rus a fost mutată de la Vladimir la Moscova. I. III VASILIEVICI, mare cneaz al Moscovei (1462-1505). Unificator al cnezatelor și orașelor rusești în jurul Moscovei (Iaroslavl în 1463, Rostov în 1474, Novgorod în 1478, Tver în 1485 ș.a.), a înlăturat definitiv suzeranitatea mongolo-tătară (1480). În timpul domniei lui au fost stabilite relații diplomatice cu numeroase state din Europa și din Asia, consolidând poziția internațională a statului moscovit, și cu Ștefan cel Mare, fiul său Ivan căsătorindu-se cu Elena, fiica domnului român. Tot acum a fost întocmită culegerea de norme juridice „Sudebnic” (1497) și a fost instituit titlul de mare cneaz „al întregii Rusii”. I. IV Vasilievici (IVAN CEL GROAZNIC), mare cneaz al Moscovei și al întregii Rusii (1533-1547), primul țar al Rusiei (1547-1584). Încercând să consolideze statul centralizat, a inițiat un șir de reforme (administrative, judecătorești ș.a.), a întărit puterea autocrată printr-un ansamblu de măsuri („opricinina”) care urmăreau slăbirea pozițiilor marii nobilimi. A creat corpul streliților, introducând armele de foc. Cucerind hanatele tătărești Kazan (1552) și Astrahan (1556), a luptat și în Războiul livonian (1558-1583), încercând să obțină ieșirea la M. Baltică. În vremea lui a început cucerirea Siberiei.

Ivan, -ca, -co, -cul v. Ioan V B 1, 2.

Nicolae Ivan (1855-1936), ierarh ortodox, n. în com. Acilin, jud. Sibiu. A fost preot în Aiud, protoiereu la Alba-Iulia și Orăștie, președinte al Consistoriului ortodox din Cluj și titular al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului, înființată în 1921. Bun gospodar și organizator, a înălțat Catedrala din Cluj, a înființat Academia teologică și a sprijinit construirea multor biserici. La moarte i s-au făcut funeralii naționale. Membru de onoare al Acad. Române, ales la 28 mai 1934.

IVAN NENADA (numit și Țarul Negru) (?-1527), conducător al mișcării antiotomane și antifeudale (1527) din Banat și Transilvania.

IVAN SRAMIȚIR (STRAȘIMIR), țar bulgar (1371-1396). Conducător al țaratului de Vidin. Căsătorit cu fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Țării Românești. În 1388 a devenit vasal Imp. Otoman; luat prizonier de turci după bătălia de la Nicopole (1396).

IVAN ȘIȘMAN, țar bulgar (1371-1393) cu reședința la Târnovo, vasal Imp. Otoman. În conflict cu țarul Ivan Sramițir și cu Dobrotici; s-a aflat în război cu Dan I, domnul Țării Românești, A încercat, fără succes, să obțină (în 1384) independența statului său față de Imp. Otoman; luat în captivitate de turci (1393).

Intrare: Ivan
nume propriu (I3)
  • Ivan