4 definiții pentru Iris (nume propriu)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Iris f. 1. Mit. mesagera zeilor, metamorfozată de Junona în curcubeu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Iris, fiica lui Thaumas și a Electrei și soră cu harpiile. Simboliza curcubeul și îndeplinea printre muritori funcția de mesageră a zeilor. Iris îi slujea cu precădere pe Zeus și pe Hera.

IRIS, asteroid descoperit în 1847. Are diametrul de 21,01 m, perioada de rotație de 7,1 ore, iar cea de revoluție de 3,69 ani.

IRIS (în mitologia greacă), zeița curcubeului. Fiica lui Thaumas și a oceanidei Electra și soră a Harpiilor, I. o slujea pe Hera, fiind în același timp curieră acesteia și a lui Zeus. Reprezentată ca o tânără fecioară cu aripi de aur. Simbol personificat al curcubeului, I. era considerată mesageră între zei și oameni.

Intrare: Iris (nume propriu)
Iris1 (n.pr.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Iris