INOCHENTIE lat. Innocentius < innocens „inofensiv”. 1. Inochint, I. (Bîr II). 2. + Ioan: Ioanichentie ep. (Isp VI¹; BCl IV); ionichintie mon., mold. (Sd VII 107). 3. Cu afer.: Chint, -escu sau < Chintilian.

Inochentie Micu (Klein) (1692-1768), episcop greco-catolic de Alba-Iulia, n. la Sadu, jud. Sibiu, militant pentru obținerea și respectarea drepturilor clericilor români care se uniseră cu Roma, deschizătorul luptelor politice ale românilor din Transilvania. În urma numeroaselor petiții și memorii, a devenit indezirabil guvernanților și în 1744 a fost chemat la Viena să se disculpe de acuzațiile ce i se aduceau. De aici a plecat pe ascuns la Roma spre a cere sprijinul papei, sprijin pe care nu l-a obținut. În 1751 a fost silit să renunțe la scaunul de episcop și a murit ca un mucenic după crunte suferințe. Este îngropat la Roma.