Ileana f. V. Cosânzeana.

!Ileana (prenume) s. propriu f., g.-d. Ileanei/Ilenei

Ileana s. propriu f., g.-d. art. Ilenei/Ileanei

ILEANA (1909-1991, n. București), principesă română. Fiica regelui Ferdinand I și a reginei Maria. În exil din 1948. În 1967, o dată cu inaugurarea mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Față, din Ellwood City, Pennsylvania, S.U.A. (a cărei construcție o inițiase în 1960), și-a luat numele ecleziastic de Maica Alexadra, devenind stareța mănăstirii.

ILEANA, com. în jud. Călărași; 3.577 loc. (1998). Expl. de gaze naturale. Bisericile Sf. Nicolae (ante 1810, reparată în 1883) și Adormirea Maicii Domnului (1826-1828, reparată în 1885).

ILEANA COSÂNZEANA (în mitologia populară românească), personaj din basmele populare, corespondentul feminin al lui Făt-Frumos. I.C. este o zână, o fecioară de o frumusețe rară, întruchipare a purității și gingășiei, a fidelității în dragoste, pe care atât Făt-Frumos, cât și dușmanii săi o doresc ca soție. Uneori, I.C. este confundată cu zâna florilor, fiind socotită o divinitate a primăverii.

Ilean/a, -u v. Elena I 3.

Ileana Cosînzeana – este numele eroinei poeziilor și poveștilor noastre populare, fata cu părul de aur și ochii de azur, atît de mîndră și frumoasă încît „la soare te puteai uita, dar la dînsa, ba!” Vasile Alecsandri, în poezia La gura sobei, îi consacră cîteva versuri înflăcărate: „Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume Aducînd pe lumea albă Feți-Frumoși cu falnic nume. Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncîntă. E Ileana Cosînzeana; în cosiță floarea-i cîntă.” Acest nume a ajuns să simbolizeze frumusețea femeii, grația și farmecul ei poetic. Despre o fată deosebit de frumoasă se spune că e o Cosînzeană. FOL.