HÎRJA cf. subst. hîrj < polon huš „bordeiu” (DLR) și vb.: a hîrji. 1. Hîrja s. 2. Hîrjul, C. (16 A III 216); Hărjul (Isp II²). 3. Hîrjău, C. (Bîr I); Hîrjeu, C.; Hîrjescu; Hîrjauca s., mold. 4. Herja b. (16 B V 219; C Neamț 5); Banul, fiul Herjii (ib.); Herjea b. (16 A III 82); Herjescu, act. 5. Cf. Hîrjie,și P. (Dm). 6. Hîrj Lucaci, „județul Brașovului” 1578 = Hirsch L. în (Cat. Braș).