Hurez n. V. Horez.

Horez (Hurez) n. sat în jud. Vâlcea cu o mănăstire zidită de Const. Brâncoveanu în 1695, într’o vale singuratică (unde răsună adesea strigătul de jale al hurezului).

HUREZ și HUHUREZ, Huhurez b. 1579 (D. Gorj); scurtat; Hurez, -i fam. frecv. (Jiul ard.); cu apoc. Huhurești. s. (C Bog), cf. subst. huhură „chiot” (DLR); sau huhurez, și var. ard. cuhurez (Păs.). Cf. Cuhurești s mold. (C. Ștef.); Cuhărești și Cugurești ss (Dm; C. Ștef).