HROM cf. sl. χpoмъ „șchiop” sau < Rom cu aspirație. 1. – (Sd XVI); – Tudor (Sd VII 272); – D-tru nepotul Maricăi, doamna lui loan Lupu Vvd (Sd XVI 296) Hromul (17 B II 429); – C-tin (Băl III); Hromi, V. (Băl IV). 2. + -șa: Hromșa „sluga” (16 A III 3); dregător (Sur XIX). V. formele derivate din tema Rom: Rom/a, -cea, -șa etc. (Partea I).