HOTAR (pl. -re) sn. 1 🌍 Marginile unei țări, linie de despărțire între două țări, graniță, frontieră ¶ 2 Marginea unei moșii: nici un muritor n’a îndrăznit să calce hotarele mele pînă aicea (ISP.); hai, tată, să-ți arăt hotarele (ALECS.), se zice, în ironie, cuiva care, fiind mai tînăr sau mai nepriceput, caută să dea sfaturi altuia mai priceput ¶ 3 ‡ Ținut ¶ 4 Ⓕ Capăt, sfîrșit: așa curge vremea și... ne tîrăște cu ea pînă la ~ul vieții (DLVR.) ¶ 5 Ⓕ Margine: lăcomia păgînilor nu mai avea ~ (ISP.); fără ~, nemărginit, nețărmurit, nesfîrșit: O jale fără margini, un dor fără ~ (ALECS.) [ung. határ].

HOTAR subst. 1. – u s., toponim originar; Hotăr/asa, -oaia, -oasa ss., din maritale, < antroponimul *Hotar b. 2. Otar, Matei (Sd XXII 371). 3. Hătărăscu, Gh. (T-Jiu), infl. de ung. határ „hotar”. 4. Hotărel s. (Bihor), prob. din antroponim.