10 definiții pentru Horia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Horia (Ursu Nicolaie) m. născut la Albac, din părinți iobagi, capul revoluțiunii ardelene din 1784, prins de Unguri și ucis în torturi (1730-1785).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORIA, Vintilă (pe numele adevărat Vintilă Caftangioglu) (1915-1992, n. Șegarcea), scriitor român. După 1945, obligat să trăiască în exil. Stabilit în Spania. Prof. univ. la Buenos Aires și Madrid. Debutează ca poet de factură tradiționalistă („Procesiuni”), afirmându-se ulterior ca romancier („Acolo și stelele ard”). Romane inspirate de experiența expatrierii și de nostalgia țării natale, conferind exilului o dimensiune arhetipală (trilogia în lb. franceză „Dumnezeu s-a născut în exil” – premiul Goncourt, 1960 -, „Cavalerul resemnării”, „Prigoniți-l pe Boețiu!”). O trilogie, în lb. spaniolă, despre cel de-al Doilea Război Mondial („Imposibilii”, „Omul din neguri”, „Marta sau al doilea război mondial”). Studii și eseuri de critică literară („Prezența mitului”, „Literatura secolului XX”, „Literatura și disidența”); publicistică.

HORIA 1. Vechea denumire (până la 20 mai 1996) a com. Ghindărești, jud. Constanța (4.063 loc., 1997). Creșterea bovinelor. Biserică (1892-1895), în satul Tichilești. 2. Com. în jud. Neamț, în luncile și pe terasele Siretului și Moldovei; 6.566 loc. (1998). 3. Com. în jud. Tulcea, pe râul Telița; 1.698 loc. (1998). Creșterea bovinelor. Viticultură. Expl. de diorite.

BĂDESCU, Horia (n. 1943, Arefu, jud. Argeș), poet român. Lirică a misterului existențial și cosmic, evocări de natură în care fiorul transcendentalului subsumează descripția („Marile Eleusii”, „Recurs la singurătate”, „Apărarea lui Socrate”, „Anotimpuri”).

BERNEA, Horia (1938-2000, n. București), pictor român. În creația sa de o aspră concentrare expresivă și vigoare cromatică, redă obiecte cu caracter simbolic sau religios, subiecte-nucleu pe care le dezvoltă pe cicluri („Dealul”, „Hrana”, „Prapuri”).

COLAN, Horia (n. 1926, Covasna), inginer mecanic român. M. coresp. al Acad. (1991), acad. (2010), prof. univ. la Cluj. Cercetări în domeniul metalurgiei pulberilor și metalografiei. A studiat tratamentele termice și difuzia în metale.

DAMIAN, Horia (1922-2012, n. București), pictor și sculptor român. Stabilit în Franța (1946). Compoziții în care geometria formelor și claritatea culorii servesc ideii de echilibru, permanență și monumentalitate (ciclurile „Piramide”, „Coline”); vitralii pentru biserica din Audincourt, intrarea monumentală a teatrului-muzeu „Salvador Dali” de la Figueras (Spania), „Coloana” pentru orașul Saint-Denis.

HILIȘEU-HORIA, com. în jud. Botoșani, pe Jijila; 3.368 (1998). Biserica de zid Sf. Voievozi (1853-1855), în satul Hilișeu-Horia și bisericile de lemn Cuvioasa Parascheva (sec, 18, cu refaceri din 1802 și 1813) și Adormirea Maicii (1802), în satele Corjăuți și Hilișeu-Crișan.

Hori/a, -e, -ia, -iță v. Hore 2, 5.

Horea (Horia) Ca și alte nume de glorie din istoria noastră națională, Hórea este astăzi unul dintre prenumele masculine care se bucură de popularitate, fapt explicabil prin faima conducătorului răscoalei populare transilvănene din anul 1784. Eroul din Albac se numea Vasile Ursu Nicola și ar fi primit porecla Horea pentru că îi plăcea să horească (vb. a hori de la horă, înseamnă mai ales „a cînta din gură sau fluier”). În onomastica noastră mai apar, chiar cu mult înaintea lui Horea din Albac (c. 1780 – 1785) și alte forme asemănătoare (Hore, Horie, Horiia, Horul, Horel, Horiță etc.) care probabil nu au nici o legătură cu numele în discuție (unul din argumentele care ar putea fi aduse în sprijinul acestei afirmații este și faptul că formele amintite apar ca prenume sau nume de botez, pe cînd Horea este la origine un supranume. Creație românească intrată deci în uz ca prenume în epoca noastră, fosta poreclă devenită renume apare mai ales în forma Hória (pronunțat în trei silabe: Hó-ri-a), datorită unei scrieri greșite a numelui, scrierea și pronunțarea corectă a numelui fiind Horea (pronunțat în două silabe: Hó-rea). Pătrunsă adînc în conștiința poporului, figura lui Horea a inspirat numeroase creații artistice, populare sau culte, literare, plastice, muzicale.

Intrare: Horia
Horia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Horia