+holba² (a se ~) (fam., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. mă holbez, 3 se holbează; conj. prez. 1 sg. să mă holbez, 3 să se holbeze; imper. 2 sg. afirm. holbează-te; ger. holbându-mă

HOLBA vb. 1. Holbă, Gav. (Sur V). 2. Holb/e, Nistor (Sd XVI); -escul, R. (16 B VI; -ăscul Chiriac (AO XIX 122). 3. + -an, Holban (Ștef; Arh; Sd XXII 33); Holbănești s.; – ceată, zisă și Horbănești, v. Urvan (Partea I).