HIDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].

Hydra (dela Lerna) f. Mit. șarpe monstruos cu 7 capete cari creșteau la loc de nu se tăiau dintr’odată.

+Hidra (șarpe mitologic; constelație) (desp. Hi-dra) s. propriu f., g.-d. Hidrei

HIDRA (< n. pr.), constelație din emisfera australă, situată la S de constelațiile Fecioara, Corbul, Cupa și Cancerul. Conține un șir de 13 stele mai strălucitoare.

HIDRA (HYDRA) DIN LERNA (în mitologia greacă), monstru din lacul Lerna (Pelopones), pe care-l otrăvea cu respirația celor 100 de guri ale celor 100 de capete, ce se regenerau atunci când erau retezate. Ucisă de Herakles („una din cele 12 munci”), care i-a retezat unicul cap nemuritor și i le-a ars pe celelalte.

Hidra din Lerna = Hydra Lernaea.

Hydra Lernaea, monstru înspăimîntător care otrăvea apele lacului Lerna din Peloponnesus. Avea o sută de capete, care regenerau pe măsură ce erau retezate. A fost ucisă, în cele din urmă, de către Heracles (v. și Heracles).