3 definiții pentru Hegel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Hegel m. celebru filozof german, reprezentantul unei sisteme cu tendențe panteiste („idealismul absolut”) care avu o mare influență asupra desvoltării spiritului european (1770-1831).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEGEL [hégəl], Vladimir (1839-1918), sculptor polonez. Stabilit în România (1885). Opere statuare echilibrate și armonioase („C.A. Rosetti” din București și „Miron Costin” din Iași), „Monumentul pompierilor” din București. Busturi ale contemporanilor săi (M. Kogălniceanu, V. Alecsandri).

HEGEL [hégəl], Georg Wilhelm (1770-1831), filozof german. Reprezentant de seamă al filozofiei clasice germane. Prof. univ. la Jena, Heidelberg și Berlin. Autor al unui sistem idealist obiectiv, a întreprins și o critică a filozofilor Kant, Fichte și Schelling. Pentru H., dialectica reprezintă ansamblul legilor dezvoltării gândirii și a realității, o logică a mișcării prin care sunt depășite contradicțiile din istoria, cultura și gândirea umană; ea poate fi simplificată prin formula „Teză-antiteză-sinteză”. Subiectul procesului universal este pentru H. un principiu spiritual obiectiv, „Ideea” sau „Spiritul absolut”. Aceasta se afirmă mai întâi prin ca ființare, pur logică, apoi de „înstrăinează” de sine sub forma naturii și, în sfârșit, se reîntoarce la sine ca „spirit”, sub forma conștiinței și a istoriei. Sistemul idealist nu i-a îngăduit lui H. să dezvolte în mod consecvent dialectica; concluzia sistemului său, potrivit căreia propria sa filozofie ar fi fost întruchiparea adevărului absolut, reprezentând sfârșitul istoriei, contrazicea esența însăși a metodei dialectice („Fenomenologia spiritului”, „Știința logicii”, „Enciclopedia științelor filozofice”, „Filozofia spiritului”, „Filozofia dreptului”, „Estetica”, „Filozofia istoriei”, „Istoria filozofiei”).

Intrare: Hegel
Hegel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.