*HARN < tema slavă χapьн „mulțumitor”, din care derivă rom. harnic. 1. Harnea, Stan (Drj 31); Hărnea, Iordache (Drj 72) și Hîrnea V. (Vr C 53). 2. + -ic, Harnic, fam., act.; Hărnicești sau Garnicești s. mar. (Sd XVII) și Hernicești s. (Dm). 3. + -ag, Harnage, Ion, 1775 (BCI VII 44) și Hîrnagea fam. (C răz 13) și act. mold. (Vutcani). 4. + -iș, Hărniș (Dm); – Toader (Sur I). Cf. și Hrană.