gușă s. f., art. gușa, g.-d. art. gușii; pl. guși

GUȘĂ subst. – GUȘAT adj. 1. Gușa b. (16 B V 62); – popa (17 B I 71); – ard. (Pușc.). 2. Gușe, Mușat (17 B IV 249). 3. Gușu pren. (Buc); – ard.; – ar. (Cara 23); Caragiani îl dă ca ipocoristic din Tegu < Sterghiu (Cara 26); Gușul, mold. (C Ștef; 16 A I 195; BCI VIII 9); Guș/a, -e, -u se pot explica și din Neguș, v. Neagu IV 10. 4. Gușoiul și Gușoeni ss. 5. Gușăilă (Vr); Gușeilă, Ion (17 A IV 102). 6. Gușat, loan (Met 146); Gușetoiu olt.