grozav adj. m., pl. grozavi; f. grozavă, pl. grozave

GROZAV adj. 1. Grozav (Ard; Sd XIX; Băl VI; D Buc); – vornicul lui Petru Rareș; armaș (17 B I 230); – diac (Cat; 16 A IX 22); Grozav/escu; -ești s. 2. Grozăvea, mold., 1674 (RI XII 243). 3. Femininul este mai frecvent: Grozava f., mold. (17 A V 193; Ur XXII 383; Tec I; Giur 153) – f., munt. (Sd VII 286; 16 B IV 87). 4. Cu fonet. ucr. Hrozavlea s. (Mar); frecv, cu afer., prin căderea lui h – ca în Ristea < Hristea: Rozavlea s. (Mar).