O definiție pentru Grec

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GREC etn., nume frecvent între 1500 – 1800 în ambele țări și în Ardealul meridional, purtat ca supranume de imigranții greci sau aromîni, fugiți de jugul otoman, din provinciile grecești; s-a luat apoi de dacoromîni ca prenume, la fel cu celelalte etnice; dovada se face mai ales prin prenumele feminine. 1. Grec, Gh., mold. (17 A IV 415); -u fam. ard, (Paș) etc.; -ul pren. (Dm; 17 B I 145); „Grecul și frate-său Lupaiu” (16 A I 358); – fam. (17 B III 560). 2. Greaca pren, feminin frecvent: – fiica lui Rusu (Ștef); – fata lui Toader Rus (16 A I 75); – și Mica surori (16 A II 16); – sora lui Bălțatul (17 A IV; alte ex, de prenume feminine: (Dm; P14; 17A II; SdXVI 293). 3. Grecea b.(G Ștef; 16 A III1 32; Isp II1; Bibl. Rom. Veche III);- călăraș, 1655 (Sd IV 38); Grecescu; -l Ilie (17 B IV 145); Greceanu, Radu, cronicar. 4. Grecin 1436 (Dm; CL); coincidență, lat. Graecinus. 5. Grec/i, -ea, -eanca, -eni ss. 6. Grecușor, Gh. (RI XXXI 187). 7. Cu suf. ucr. -uc, Greciuc. II. Forma slavă Гpъкъ, blg. Гъpк. 1. Gîrcă b. (17 B I 283, 332); Gîrca cîrciumăreasă (Băl II; BA sl 11). 2. Gărce, -a, Gîrceni ss. 3. Gîrcini b, (Sur XXI); Gîrcin/a b. și s. și -ești s. (Dm; Sd XXI); Gîrcinul b. (Sur XIX). 4. Prob. Greațea, T, (Ard), sau < Grița (Grigorie v. Partea I); Greacea fam. (Ard 172). 5. Gracea vătaf (Bal II); Gurcea popa, diac 1634 (Cat mold II). 6. Gărăgun supranume etnic dat grecilor de către aromîni.

Intrare: Grec
nume propriu (I3)
  • Grec