GOT; pentru etimologie se pot face patru ipoteze: 1° calendaristică < Sava Gotul, deci n. cărturăresc, după ex. lui Persu < calend. Iacob Persul etc., 2° Gotă din Negotă și Neagotă, prin afereză, nume foarte frecvent și 3° blg. Гoтo sint. < Гoгa (Weig); cf. și discuția etimologiei la Philippide (OR 1) 4° ipocoristic de la germ. Gotthard, Gottlieb (Cf. Iordan, BL VI p. 41 și Al. Rosetti Ist.romîne II 70) 1. – b. (BG LIV 195). 2. Gotăuți s, vechiu (Ștef). 3. Gotha, Radul (16 B VI 262). 4. Got/e țig. (16 B 112); Got/ea hotarnic (16 B I 165); -ea (Mar); -ești și -eșul tt.; -ăști și -ăuți ss. (Dm); cu h < g: „Hotești din *Gotești, în ținutul Tigheciului” I. Bogdan (Ștef); v. și Hot. 5. Goteș, munt. (17B II285). 6. + -ar, Gotar, Ionașco (Sur III).