gol¹ adj. m., pl. goi; f. goală, pl. goale

gol² s. n., pl. goluri

GOL adj. 1. Golul b. (Ur XXII 87). 2. Golea (Ard; Moț); – haiduc (G Dem 584, 588). 3. Golăe forma mold. (Ștef; 16 A III 10); Golăești s.; Golie (G Ștef); Golăi și Golea (Băl II; Sur II) sau < Neagolea, v. Neagu IV 8; Golîi, Lazăr (16 A I 359); Golae, Ursachi (Isp VI¹). 4. Goli ar. (Fărș); Golia leremia, ș.a. (Hurm XI) și s.; Golie act. 5. Golăul (Braș). 6. Golăiaș boier, 1600 (G Neamț II 2); Golăeș, diac 1740 (BGI VII 20). 7. Golaș, (< adj. golaș) țig. (16 B II 16); Golășei s. 8. Golanca, marital (Glos). 9. Goleș s. 10. Goleț (16 B III 143) și s. băn.; -i s. 11. Golin, boier (13 – 15 B 65; Ț-Rom 65; Fior 19); -easa s. 12. Goliț/a s.; -ă b. (16 B II 379). 13. + -cea, Golcea (Moț; 16 B I 60). 14. + -man, Goliman, L. (Sd VII 236). 15. Goloiul, Gh., munt. (Sd V 489). 16. Cu fonetism ucr. Holuță fam. (Buc).