ghindă s. f., g.-d. art. ghindei; pl. ghinde

GHINDĂ subst. 1. Ghinda f. (Ștef; C Ștef; Glos; 16 A II 104, 117 etc.); – b. (16 A III 146). 2. Ghindă (Sd XI 272). 3. Ghindău St. (Sur III); cf. s. Ghindăoani (locul luptei lui Sigismund cu Ștefan I Vvd., 1395) și Vindăoani (Dm), dar v. și Hindău. 4. Ghind/e b. (C Ștef); -ea, mold. (Isp IV¹); -ea, ard. 1726 (Paș); -ești s. 5. Ghindul, fam. (17 B II 228; Tut 35). 6. Ghindaș (17 B II 357). 7. Profesiune: Ghinder, mold. (Sd XXI ^ Isp III).