GEAMĂN subst. 1. Geamenul, Radu, munt., 1622 (RI XI 315). 2. Geamăn, mold, (Sd. XXII); – Stanciul (AO XVIII 474); -ul (Dm; Ștef; Isp I¹); -ul fiu lui Geamănul (17 A I 261); -a s. (Dm). 3. Gemen, ard., 1214 (Lukinich-Galdi Doc. p. LVIII); Gemen/e -ea, -ele, -ești, -i ss. 4. Geamără, Barbă, 1454 (Glos); Geamîră b. (Dm). 5. Jemerești (Ștef). 6. Cu rotacism: Jemăroaia t. (16 A II 61) din n. marital. 7. Prob. Jimănu (Ard). 8. Gemănaru, G. act.