19 definiții pentru Galium (gen de plante)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGAICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută acest dans. 3. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 4. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum) – Din bg. dragaika.

SÂNZIANĂ, sânziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) drăgaică; b) (și în sintagma sânziene albe) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe (Galium mollugo); c) mică plantă erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie; drăgaică. II. (La pl.) Nume dat, în folclorul românesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-.Var.: (reg.) sâmziană, sâmzâia s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

TURIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

DRĂGAICĂ2 ~ce f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori aromate, grupate în inflorescențe terminale; sânziană. /<bulg. dragaika

SÂNZIANĂ ~ene f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare, subțiri, și cu flori galbene, aromate, grupate în inflorescență terminală; drăgaică. 2) la pl. Nume popular dat sărbătorii (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul) celebrate la 24 iunie; drăgaică. [G.-D. sânzienei; Sil. -zi-a-] /<lat. Sanctus dies Iohannis

TURIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina rigidă, în muchii și cu fructe acoperite cu țepi agățători, care se prind de hainele oamenilor și de blana animalelor. /<sb. turica

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drăgaică (dans, persoană, târg, plantă) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice

Drăgaică (sărbătoare) s. pr. f., g.-d. art. Drăgaicei

sânzia (bot.) s. f. (sil. -zi-a-), g.-d. art. sânzienei (sil. -zi-e-); pl. sânziene

turiță s. f., g.-d. art. turiței; pl. turițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRĂGAICĂ s. 1. (mai ales la pl.) sânziene (pl.). (~ se sărbătorește la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) sânziană, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. sânziană albă.

DRĂGAICĂ s. v. bâlci, iarmaroc, sânziene de grădină, târg.

RĂCUI s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion.

SÂNZIA s. 1. (la pl.) v. drăgaică. 2. (BOT.; Galium verum) drăgaică, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. răcuină. 4. (BOT.) sânziană albă (Galium mollugo) = drăgaică, (reg.) beteala-reginei. 5. (BOT.) sânziene-de-grădină (Solidago canadensis) = (reg.) drăgaică, sălcioară, năvalnicul-ăl-mare; sânziene-de-pădure (Asperula odorata) = vinariță, (reg.) mama-pădurii.

TURIȚĂ s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) asprișoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scaimărunt. 2. turiță-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioară, coada-racului, scaimărunt.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SÎNZIANĂ, sînziene, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GALIUM L., DRĂGAICA, SÎNZIENE, fam. Rubiaceae. Gen originar de pe tot globul cca 298 specii, erbacee, majoritatea perene, glabre sau păroase, cu ramuri delicate, erecte, pe sol sau agățătoare. Frunze obovat-lanceolate, lanceolate, îngust-liniare, dispuse cîte 4-12, în verticil. Flori galbene, albe sau verzui, rareori purpur (caliciul foarte scurt, 4 petale fidate, 4 stamine, rar 3 stile, ovar cu 2 loji), în umbele, panicule terminale, cime axilare, plăcut mirositoare. Fruct uscat.

Intrare: Galium (gen de plante)
Galium (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Galium