ciumăreá sf [At: DAME, T. 185 / V: ~re / Pl: ~ele / E: ciumar + -ea] (Bot) Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii, care crește în lunci, livezi, fânețe și crânguri Si: iarba-ciumei, scrăntitoare, ciumar, ciumare² (Galega officinalis).

CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.

CIUMĂREÁ s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.

CIUMĂREÁ ~éle f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă

GALEGA L., CIUMĂREA, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa și Asia, specii, erbacee, perene, glabre. Tulpini erecte, adesea flexuoase. Pe rădăcini se află nodozități (provenite din conviețuirea cu bacteriile). Frunze alterne, penat-compuse, cu foliole lanceolate, scurt-pețiolate, prevăzute cu stipele. Flori hermafrodite (stamine monodelfe, înveliș floral dublu, caliciul cu foliole, 5 petale dintre care una mai mare – vexil – mai mult sau mai puțin albastră) cu pediceli scurți, mai mult sau mai puțin pendente, albe, în raceme axilare și terminale, erecte. Fruct, păstaie liniară, subțire.

ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle