gaie s. f., art. gaia, g.-d. art. găii; pl. găi

GAIE lat. Caius cit. Gaius, cont. cu subst. gaie. 1. Gaiu, 1 (Bîr I-II); -/ și Găești ss.; Gaia fam. (Moț; Isp V²); s. (Giur 317); Gaiia (17 B IV 540). 2. + -ca, -cu; Gaiculescu, act.; -lești s.; Gaica boier (17 A IV 52); Găiceana s. 3. Formă cultă, mod.: Caiu fam. (Puc); pren. Caius Brediceanu.