FĂT subst. 1. – jude (C Bog); Fătu (Ard; P¹³ fila 45 vo); – Dascălu (Acte Sc); -l (Ștef); -lescu. 2. Fătuleț, ard. (An Com; Buc). 3. Fătui (Ac Bz 36); Fătuicul (16 B VI 387; 17 B II 379; Vieri 67). 4. Fetut, mold. (Băl I); Feiu-Mare ar. (Ant Ar). 5. Fetiul, mold. (Sd VI 26). 6. Feateș, P. (Isp IV², V¹). 7. Fetic, -u (Cat); -ul (17 B I 296). 8. Fetidul t. 9. Feteiu = Fiteiu (17 B IV 118). 10. Fetoești s. (Dm). 11. Fătăligî, 1680, prin substituire de sufix < fătălău (etim. Paș).