for¹ sn [At: ODOBESCU, S. III, 68 / Pl: (2-4) ~uri / E: lat forum, (5) fr for] 1 Piață publică în Roma antică, unde era concentrată viața social-politică, religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele. 2 Autoritate. 3 Instanță. 4 Organ de stat. 5 (Îs) ~ interior Conștiință.

for² pp, c vz fără

-for³ [At: DN³ / E: fr -phore, it -foro] Element secund de compunere savantă cu semnificația: „care poartă”.

FĂRU – FORU < forró magh. „fierbinte”. 1. Foru, 1436 (Sd XIX 11); Forăscu, Alecu (v. „Moș Ion Roată” de Creangă); Forăști s. 2. Foran, act.; -ul t. 3. Forăe, V. (Vr C); – Gh. de Fălcii (BCI VII 52). Aceste forme de nume se pot explica tot așa de bine prin calendaristice ca Nichifor, Cristofor etc* trunchiate. II. 1. Făru (Isp I¹). 2. Făran, fam., olt. (AO IV 472, XYI 330). 3. Fărău (Moț). 4. Fîrău din s. Profa (Mz Pl.); Fîrău, boier, 1432 (Dm I); Fîrîu zis și Furău (Dm; Ștef). 5. Forău = Forou = Forov b. (Dm). 6. Prob. Fărăoani s. (Ștef) și Faraoanele s.

For/ov, -u v. Nichifor 6.

For/an, -ăe, -escu, -ăști, -u v. Făru – Foru I 1-3, II 5.