+finic² s. m., pl. finici

FINIC, Golful ~, golf al M. Baltice, cuprins între coastele sudice ale Finlandei și cele nordice ale Estoniei; acoperit cu gheață în perioada nov.-apr.; numeroase ins.; aici se varsă fl., Neva și Narva; 30 mii km². Lungime: 400 km. Lățimea la întrare: 70 km. Ad. max.: 115 m. Țărmuri crestate și joase. Porturi pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.

FINIC, subst. 1. – popa (Sur XII) 2. < finic sau smochin, nume ce amintește Floriile.