păiuș s. n., pl. păiușe/păiușuri

PĂIUȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.

PĂIUȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca vaginata) (reg.) părul-porcului.

păiuș, păiușe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.

FESTUCA K., PĂIUȘ, fam. Gramirieae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 105 specii, ierburi anuale sau perene, 20-150 cm înălțime, tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, cu lamină îngustă, deseori liniară, cu nervuri paralele și vagina de obicei complet deschisă. Flori, deseori hermafrodite, rar unisexuate, așezate cîte 3 în spiculețe (formînd panicule), turtite în lături, gluma externă cu o singură nervură, cea interioară cu 3 nervuri, palea externă acută, slab-nervată, de obicei aristată. Înflorește primăvara-vara.