3 definiții pentru Europa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Europa f. una din cele 5 părți ale lumii, cea mai mică ca întindere, dar cea mai civilizată și mai importantă în toate privințele. Suprafața-i de 10 mii. kmp., e de trei ori mai mică ca a Africei, cu o populațiurie de 400 mil. loc, o cincime din populațiunea întregei lumi (European).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+Europa (desp. E-u-) s. f., g.-d. Europei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSILIUL EUROPEI, organizație guvernamentală regională, cu sediul la Strasbourg, creată în 1949, în scopul promovării intereselor comune ale statelor europene. Organele principale sînt: Comitetul Miniștrilor, Adunarea Consultativă, Secretariatul și comisiile tehnice și consultative. Are 26 de membri: Austria, Belgia, Ceho-Slovacia, Cipru, Danemarca, Elveția, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, San Marino, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria și Polonia; Bulgaria, Iugoslavia, România, Estonia, Letonia și Lituania au primit statutul de invitat special. În prezent are 27 de membri (prin acceptarea Bulgariei în 1992). Statutul de invitat special a fost acordat Sloveniei și ridicat Iugoslaviei (1992).

Intrare: Europa
Europa
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Europa
plural
genitiv-dativ singular
  • Europei
plural
vocativ singular
plural