DRUM subst. 1. – vecin (17 B III 54). 2. Drume (Giur 93; 17 B I 210, 328, II 168); -a pren. (AO XV 287); -a, Graur (Isp V¹) etc. 3. Drumă zis și Drumeț, fam., 1690 (Isp IV¹). 4. Drumeț, I. (AO XV 157). 5. Druman (17 A IV 417; Isp I¹; -a b. (Sur II). 6. Drumen, G. (T-Jiu). 7. Drumeanu (Acte Sc). 8. Drumenic t. (16 B III 142). 9. Drumău M. (Băl III). 10. Drumența b., olt., 1636 (Sd VII 5). 11. Drumar (Moț).