O definiție pentru Dima


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIMA, gr. Δημᾶς și Δñμος (But). În Synaxar sub forma: Dimu. La greci și bulgari Dima este ipocoristic din Dimitrie. 1. Dima frecv. (Paș; Sur III; P Bor 9; Băl V; zis și Dema (Tec II). 2. Dimu (Am); -l t.; -lescu; -lești s. 3. Dimaci s. (Dm; Tec I); -ul b, (Sur; cf. Maciu fam. act. 4. + -an; Diman (16 B VI 234; Ard). 5. + -cea: Dimancea; + Duman: Dumanciu Ioan (Cat gr I). 6. Derivate cu afer.: Mancea (Ur XXII 70); Manciul (Cat; Am 108); Mancioiul s.; Manco (Cat < *Dimanco, dar aceste patru forme pot proveni și dintr-un nume tătăresc. 7. + -cea: Dimcea clucer (A Gen I 106). 8. + -achi: Dimachi (Isp III2) cf. gr. Δημάϰης < Dimitrios (But). 9. Dimoiu s. 10. Dimuț, Gh. (Isp III1); -e, Gh. (Cat mold II). 11. Cont. cu Dominic: Dimicel Crăciun (Băl VI). 12. Cont. cu Timofte: Dimofte, dobr. (RI XI 206) și frecv. mold.; Dimoftiu și Dimoftache, act. 13. Dima și Dimu la aromîni ipoc. < Dumitru (Cara 25); V. și Nicodim 1.

Intrare: Dima
nume propriu (I3)
  • Dima