DAI temă slavă, vb. Дaiaтн „a da”. 1. Daiul vlah din Serbia (Arh Ist Rom III85; DR IV 1); – țig. (Sd VI 251). 2. Sinc.: Dail, nepot Iui Saia (A Gen II 66). 3. + -co, Daico (Giur 41; AO XVII 74); Daicu, pren, (Sd XXII); Daicul, ard. 1680 (Paș; Cat; 17 B I 12); Daiciu, act.; Daica s (Ind. 13 -16 B); Dăiceni s., mold. (Isp VI²). 4. + -ovici: Daicovici, prof. Cf. și srb.-cr. Dajko < Dabiživ (Rad voi, 82 p, 145). V. și Radu III și Vlad III.