cătărigă sf vz catalige

CĂTĂRIG(Ă) subst. v. rom. 1° picioroange, 2° tînărul „de la 15 pînă la 22 ani”, termen folosit în Pravila lui Matei Basarab, în „Divanul” lui Dim. Cantemir și în „Calendar pe 112 ani” de clucer Barbu Viișoreanu ed. 1800 (Sd XVI). 1. Catarig, (Viciu 15); – R., act.; – Luca, act. 2. Cătarig b. (Isp II¹). 3. Prob. Cataraga 1673, răzeș din Iași.