O definiție pentru Cătăramă

Enciclopedice

CĂTĂRAMĂ subst, 1. – olt., 1551 (AO XVII 293; 17 B II 133). 2. Cotoromă, D. (17 A II 151).

Intrare: Cătăramă
Cătăramă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cătăramă