CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara.

CĂRĂBĂȚ subst., un soiu de larvă, fig. „om scurt”. 1. – (LU; Tec. II; Glos); Petre vornicul 1518 (Urechi). – Darie, spătar (Sur YIII); Cărăbeț, I., act. 2. Carămbețul, 1743 (AO XXI 191).