cămară sf [At: PRAV. MOLD. 55 / V: (reg) cam~ / Pl: ~mări / E: ml camara < ngr ϰαμάρα] 1 (Înv) Cameră (1). 2 (Înv; lpl) Apartament. 3 Cabină (de baie etc.) pe un vapor. 4 Încăpere strâmtă (de închisoare). 5 Cameră mică (de obicei întunecoasă și răcoroasă) în care se păstrează diferite obiecte, mai ales alimente. 6 (Mol) Cameră (cu pat și cuptor) pe lângă casele țărănești în care se locuiește zilnic. 7 (Trs) Cameră (fără sobă) în care se păstrează lucrurile mai scumpe și se primesc oaspeții Si: boltită. 8 (Mun) Încăpere mică despărțită de casă printr-un perete subțire, sau clădită în apropiere, cu vatră, servind la pregătirea mâncării Si: bucătărie de vară, căsuță, taină, vatră. 9 Șandrama clădită dinapoia casei Si: argea, celar, poiată, șopron. 10 (Reg) Măcelărie. 11 (Înv) Nume dat diferitelor încăperi sau apartamente ale palatului domnesc, destinate membrilor familiei sau oaspeților, ținerii diferitelor oficii sau păstrării diferitelor obiecte. 12 (Îs) ~ de taină Biroul cămărașului (9) de izvoade, în care scriau și uricarii și diecii de divan. 13 (Îs) ~ de arme Arsenal. 14 (Înv; de obicei cu determinările „domnească” sau „gospod”) Administrație a veniturilor speciale ale domnitorului (ocne, vămi, dijme etc.), diferite de veniturile vistieriei. 15 (Rar) Monetărie. 16 (În administrația austriacă) Ministerul de finanțe Si: erariu, vistierie, fisc Cf comoară.

camară sf vz cămară

CĂMARĂ 1. Câmărescul, Anton, log. (17 B IV 450). 2. Cămărășescu < subst. cămăraș. Cămărici (17 A II 75) și Camariciu (Dm; 16 A III 131, 351). 4. Cf. Camari, Cociu, ar. (Cara 34) < ngr. ϰαμάρι „fasoane”. 5. Cf. Camarin (C Ștef).