CÎRN, -Ă, cîrni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt, ridicat puțin în sus. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Cu nasul mic, scurt, ridicat puțin în sus. 2. (Rar) Cu nasul mutilat. 3. Fig. (Despre obiecte) Cu vîrful strîmbat, îndoit în sus; p. ext. strîmb. O seceră cîrnă (PĂSCULESCU). – Slav (v. sl. krŭnŭ)

CÎRN adj., subst. 1. Cîrnu t. (Bz); -l (Dm). 2. Cîrn/a, -ecea, -ești ss. (Dm; Ștef). 3. Cărna și Cărnacul fam. (Tec. I). 4. Cîrneci (Mag. Br).