O definiție pentru Crîng

Enciclopedice

CRÎNG subst. 1. Crîngotă b. (17 B III 417). 2. Crănguș Gh. (AO XVI 351).

Intrare: Crîng
Crîng nume propriu
nume propriu (I3)
  • Crîng
Exemple de pronunție a termenului „Crâng” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6