O definiție pentru Cruț

Enciclopedice

CRUȚ cf. vb. a cruța. 1. Cruțul, Ion (Sd VI 494); 2. Cruț/ești s.; -escu, D., clucer(î Div).

Intrare: Cruț
Cruț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cruț
Exemple de pronunție a termenului „Cruț” (7 clipuri)
Clipul 1 / 7