CRUCE subst. I. 1. Cruce, Năstásie (Sur. IV). 2. Pren, cu suf -an, ca Drăgan < Dragu; Crucian fiul lui Drăghici, mold. (Sd VII 61); Crucean (16 A IV 93; 17 A III 143); – Ioniță, zis și Cruceriul (Tec I); – fiul lui Petrică, mold. (Sd VIII 323); – D-tru (Sur IV); nume unic, 1676 (BCI VII 8); Crucian pren. ard. (Viciu). 3. Cruciță (Moț:). 4. Crucieru, Păun (Sd XXII 147); Cu afer. prob.: Ruceri, Ilie (17 B IV 329). 5. Cruciatu pren. în Loviștea (BG vol. LIV 159). V. Clucer 2. (Partea II-a). Slav. bis. Kръстов-день: «ziua crucii». 1. Cărstov boier (17 B III 32). 2. Cîrs- tov, olt. (AO V 29). 3. Cîrștov al Radului (17 B IV 83), prenume.