Crișu m. 1. numit de Unguri Körös, râu aurifer în Transilvania, afluent al Tisei, format din trei ramuri: Alb, Negru și Repede; 2. Țara Crișului, v. Crișiana.

+Chișineu-Criș (oraș din România) s. propriu n., g.-d. art. Chișineului-Criș

Criș, -an, -anul v. Crisogon 2, 3.

BAIA DE CRIȘ, com. în jud. Hunedoara, pe Crișu Alb; 3.556 loc. (1991). Expl. de cărbune brun (Țebea, Lunca Moților) și min. auro-argentifere (Căraci). Centru pomicol. Stație de c. f. În satul Căraci, biserică de lemn (sec. 17).

CHIȘINEU-CRIȘ, oraș în jud. Arad, pe Crișu Alb; 9.608 loc. (1991). Ind. laptelui; fabrici de conf., de conserve de legume și fructe. Reparații de mașini și utilaje. Declarat oraș în 1968. Menționat documentar în 1202.