CRASNA 1. Rîu, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei; 121 km pe terit. României. Izv. din M-ții Meseș și străbate C. Someșului. Cursul inf. este dirijat printr-un canal îndiguit (70 km) cu vărsarea în Tisa (în trecut se vărsa în Someș). 2. Com. în jud. Gorj; 5.911 (1991). Schit (1636). 3. Com. în jud. Sălaj; 6.399 loc. (1991). Prelucr. lemnului. Ateliere de reparații. Aici a existat în sec. 13-15 o cetate. 4. Pădure în Podișul Bîrladului, lîngă Vaslui; în sept. 1450, domnul Moldovei Bogdan II a înfrînt aici armata polonă invadatoare, care urmărea să instaleze ca domn pe Alexăndrel. 5. Sat component al com. Sita Buzăului, jud. Covasna, pe terit. căruia a fost descoperit în 1887 un tezaur de bare de aur, turnate la Sirmium, cu efigii de împărați romani, dintre care cea mai recentă este a lui Grațian (367-383 d. Hr.).

CRASNA < sl. кpacань „frumos”. 1. Cranăș, boier (Ștef); – hînsar (17 A I 126; Băl III). 2. Crasneș (Sd XI 84; C Ștef); Crasniș (Kog I 202); – Lazor (16 A I 370). 3. Crăsnaru, fam. adică „originar din Crasna”.

HOROATU CRASNEI, com. în jud. Sălaj, pe Crasna; 2.817 loc. (1998). În satul Horoana Crasnei, menționat documentar în 1213, se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu adăugiri din sec. 18.