CRAI subst. 1. -u, Ioan, mold. (Dm; Ștef; C Ștef; Șchei I; 17 A IV 209); craiu se chema și șeful ales de păstori (Drăg); – C. (An Pit; – Micu, 1452 (Dm 32; Sur XV). 2. Craia b., mold. (Sur XXIV). 3. Crae b. (P Gov f° 10); Crăete, C., act. 4. Crăeț, olt. (Sd XXII). 5. Crăiuțu, buzoian (16 B III 18). 6. Crăiță b., mold. (Isp I²); – din Zorești, munt. (RI X 136; 16 B V 460). 7. Crăescu (Arh; Puc); -l, V., mold., 1610 (Glos; Băl III); Crăiască, Parasca (17 A V 269). 8. Craina, boier în fost jd. Săcueni (16 B II 37) < srb.-big кpaйнa „margine”. 9. Crălița f. 1625 (Sd VII 272), cu l nemuiat. 10. Craiova toponim din antroponim < crai + suf. posesiv -ova, ceea ce nu implică neapărat sensul de „rege”. Boierii Pîrvulești deținînd mai mult timp dregătoria de „bani ai Craiovei” (кpaлеь < cкн ьанъ, în doc. slave), toponimul s-a luat ca nume de familie: Barbu Kralevski (16 B I 7; Olt 13); o cronică din 1800 traduce numele în „Craioveanul” sau „marele ban dă la Craiova” (BCI X 90), dar istoriografia a admis pentru această familie numele de „Craiovești” (AO VI 36-37, XI 23; Olt 14; Div 104).