Cotnar n. 1. od. târg însemnat în jud. Iași, unde Despot-Vodă înființase o Academie; 2. sat în jud. Iași, acoperit cu vii cari produc cele mai vestite vinuri din țară: 3200 loc.; 3. vin de Cotnar: să ciocnim la masă pahare de Cotnar AL.

Cotnari (podgorie) (desp. -nari) s. propriu n., art. Cotnariul

Cotnari (nume de loc) (-nari) s. propriu n., art. Cotnariul

Cotnari s. pr. n. sg.

!grasă de Cotnari (varietate de viță-de-vie, de vin) s. f., g.-d. art. grasei de Cotnari

COTNARI 1. Com. în jud. Iași; 8.068 loc. (1991). Expl. de gresii. Podgorie renumită și centru pomicol. Vinificație. Stație de c. f. Cetate geto-dacică puternic fortificată (sec. 4-3 î. Hr.). Podul de piatră și beciurile caselor domnești, atribuite prin tradiție lui Ștefan cel Mare. Întemeiat probabil în sec. 13, este menționat documentar ca tîrg din 1448. Domnul Moldovei, Despot-Vodă (1561-1563), a înființat aici un colegiu latin (1562), sub conducerea lui Ioan Sommer. 2. Denumirea vinului produs în podgoria Cotnari.