cot² [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate, ~uri, (îvr) cote sn, coți sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn (Îlav) ~ la ~ Alături. 3 sn (Îal) Împreună. 4 sn (îlav) În (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (Îe) A da din coate A-și face loc, împingând pe alții. 6 sn (Îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (Îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva ~ul (Însoțit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 9 sn (Îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (Înv; îe) A întoarce ~ul (sau coatele) cuiva A-l răsplăti rău. 11 sn (Îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Înv; îlav) Din ~ În zadar. 13 sn (Îlv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (Îal) A lega împreună mai mulți infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul (1). 17 sn (Îe) A-și da coate(le) (rar, ~) sau, înv, a-și da cu ~ul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (Îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n ~ ! Puțin îmi pasă. 21 sn (Îe) A-și băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult și fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Îc) Coate-goale Sărac. 24 sn Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (Îe) A-și roade coatele pe băncile școlii A învăța mulți ani. 26 sn (Îe) A-și roade cu cineva coatele pe băncile școlii A fi coleg de școală cu cineva. 27 sn (Pan; șîs) ~ul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) căi, cotâi, cotei. 28 sn Unealtă de zidărie Si: colțar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcții diferite, burlane, țevi, conducte etc. 30 sn Loc unde își schimbă brusc direcția un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colț. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereții drepți Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcției în care curge. 38 sn (Fig; înv) Șiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 sm Distanța de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 sm (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot² (41). 43 sm (Înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul² (41). 44 sm (Rar; îe) A-i ieși (sau a scoate) limba de un ~ A fi în mare încurcătură. 45 sm (Îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 sm (îvp; îs) Trei coți de pământ Mormânt. 47 sm (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacității vaselor Si: carâmb, hărag. 48 sm (Înv; pex) Operație de măsurare oficială a buților Si: cotit¹.

COT subst. 1. Cot, Ion (Băl IV); Coto diac (Cat), cu -o final In loc de -u, în stil de cărturar. 2. Cota b. (17 B I 398; RI V 113) -ar. (AO VII 216; Fărș); Cote (Isp IV²); Cotea (Cotr 45); -stegar (17 B II 335); – ar. (Cara 92); Cot/escul, St. (16 B II 26; 17 B III 229); -ești, -eni ss. 3. + -ai: Cotai, Ion, mold. (BCI IV 199). Cotaescu (Arh). 4. + -ac: Cotac (Mar). 5. + -al(ă): Cotal, Ioan, mazil, mold., 1797 (ib. 224). 6. + -ean(a): Cotean (Tec I); -a (Sd XVI); Cotean din Coteana (16 B IV 443); Coteanul t.; Coteanescul, Oprea, vinde muntele Coteanul cu oamenii din Cotenești (RI VII 177); 7. Cotenescul, Andrei, munt., 1654 (An C III 740. 8. Coteance b. (17 B II 77). 9. Coteca t. (Mus). 10. + -eș: Coteș, act. sau fon. mold. < cotiș; 11. Coteșăl și Coteșilă (17 B III 439, 470). 12. Cotișel (Moț; Viciu 15; Met 48) < adv. cotiș. 13. + -ică: Gotică, țig. (16 B II16). 14. + -uș: Cotușul, Oprea (17 B I 221). 15. + -man: Cotoman, Ion, mold.; și marital: Cotomanița, Maria (Băl VI) zisă și Cotomăneasă, Maria, 1765. 16. < Cotu-mare sau t. Cotu-morii, cu as. progr.: Cotomorești, zis și Cătămărești s. (Sd V 223). 17. + -oc: Cotoc și Moțoc (Sd XI 274) sau var. < subst. cotoi. 18. + -ocea: Cotocea și Cotoțea pren. (17 B I 172). 19. Colos fam. buc. (M Put 131) 20. Cotuț (Viciu 15). 21. Compuse: Cotrosa (Viciu 15) < cot-ros; Cotlungu, St. (Sur XV 256).