corda vr [At: DA ms / Pzi: 3 coardă / E: coardă¹] (D. lemne puse în stivă) A cădea grămadă.

CORDA cf. subst. coardă. 1. Corda b. (Mar; Hur 254). 2. Cordea (Moț); din Călinești (16 B V 3); Cord/ești, -eni ss. 3. Cordaru (DR I); Cordăreni s. 4. Cordaș, act.; Cordăși, Drag. (RI X 274). 5. Cordanca f. (AO XII 46). 6. Cordeiu (D Cpol); Cordiș Ioan și Cordiuș, Șt., mold. (Băl III). 7. Cordilă, diac, olt. (RI VIII 21). 8. Cordele, V., mold.