corb¹ sm [At: PSALT. HUR. 304/₉ / Pl: ~i / E: ml corvus] 1 Pasăre semirăpitoare, omnivoră, din familia corvidelor, mai mare decât cioara, cu pene negre, lucioase, cioc și picioare puternice Si: croncan (Corvus corax). 2 (Îe) A crăpa ouăle ~ului sau A îngheța ouăle sub ~ A fi foarte frig. 3 (D. o persoană; îe) A face treabă sau slujbă ca ~ul A nu se ține de cuvânt. 4 (Îae) A nu fi de nici un ajutor. 5 (Îe) Negru ca ~ul Foarte negru. 6 (Orn; îc) ~-albastru Dumbrăveancă. 7 (Orn; îc) ~-de-mare Cormoran. 8 (Orn; îc) ~de-noapte Pasăre cu capul și ceafa negre, spinare cenușie și pântece alb-cenușiu (Nycticorax nycticorax). 9 (Îc) ~de-arătură Cioară-bălțată-de-câmpie. 10 (Îs) Zilele ~ului Perioadă cuprinsă între 19 și 24 martie, când este foarte frig. 11 (Reg) Vultur. 12 (Arg) Țigan. 13 (Prt) Cal slab, care nu mai este bun de nimic. 14 (Iht) Pește de mare, de culoare brună, cu cap mare și bot gros, rotunjit (Corvina nigra). 15 (Bot) Varietate de struguri pentru vin, cu boabe mari, negre și tari Si: crăcănată. 16 (Îc) ~-ciorăsc Struguri cu boabe mici și rare, asemănători cu stafidele. 17 (Ast; art) Constelație din emisfera australă.

corb², ~oarbă a [At: DELAVRANCEA, S. 166 / Pl: ~i, coarbe / E: corb] Foarte negru.

CORB subs. 1. Corbu, fam. etc.; Corb/eni, -ești, -eanca, -easca, -ița, -ișori, -ulești ss. 2. Corban (Arh; Tec I; Sur V). 3. Corbe, T. (Bibl. Rom. Veche II); -a haiduc din baladă. 4. Corbaci, T. (17 A IV 152; Mar). 5. Corbeia, 1579 (AO XXI 187). 6. Corbeș (Arh). 7. Corbaru, act. 8. Coarba (Sur VIII). 9. Sinc.: Corșor, olt. (AO XX 147), ca Tîrșor < Tîrgușor.