CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv. și arh.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate (Tropaeolum majus); călțunaș. – Tc. kundura.

CONDUR < tc. kondura „pantof european” (Șăin), < ngr. ϰόντουρος < ϰόντη-οὑρά „coadă scurtă”. 1. – fam. (Șez). 2. Condurache, însă < Condr/ache, -ăchești, cu u epentetic, < Condre (Partea I). 3. Cundur ar. (Cara 42).