COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3^r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29^r; cf. LET. ȚR, 35^v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

COMIS subst., rang boieresc. 1. -ul t. Comișăscul, Ion (Glos); Comișani s. 2. Comișălu, Șt., munt. (BCI XIII 183) < comișel, dregătorie veche; Cămisoaia f. 1617 (D Cpol).