COFĂ, cofe, s. f. Vas cu un singur fund și cu toartă, făcut din doage de brad, în care se ține apă. ♦ Expr. A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a lăsa (pe cineva) în urmă prin pricepere sau prin viclenie ; a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare. ♦ Cantitatea (de apă) care încape într-o cofă ; conținutul unei cofe. – Comp. bg., sb. kofa.

COFĂ subst. 1. Cofănea (Vra) < *Cofan. 2. Coafeș (AO VII 304); Cofeș (17 B III 407).