O definiție pentru Coadă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COADĂ subst. 1. Coda, vornic (BCI I); Coadă-Lată, Neagoe (17 B IV 176). 2. Codae t. (16 B III 358); Codea, țig. (16 B I 34); olt. (Hur 206); Codia (Ard II 178). 3. Codeiu (16 B III 362). 4. Codoiu (16 B II 397). 5. Codaciu, Văscan, (Isp II2). 6. Codău (Sd XVI); – S. (Sur V); – P. (16 A III 21); Codăești s. 7. Codăuș, fam. < subst. codăuș „codobatură” (Păs.). 8. Codat, țig. (16 B II 29). 9. Codalb (Moț); -ul, St. (Sur XVIII); Cudalbești s. (C Ștef); Codoubești s.; prob. Codaba (sinc. din Codalba) ard. 1214 (Drăg). 10. Cf. Codoban, Dr. (Gorj 104). V. și Codleași C-tin.

Intrare: Coadă
Coadă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Coadă